Inca de cand eram mic auzeam peste tot de conflictul intre generatii. Nu am constientizat acest lucru pana nu am ajuns la adolescenta si tot ce imi ziceau cei mai in varsta decat mine mi se parea apa de ploaie si nu prea bagam in seama.Nici acum nu pot spune ca am ajuns la o varsta la care pot spune impacat ca tot ce am auzit pana la 16-17 ani este corect. Insa, noi, noua generatie nu trebuie sa ne desconsideram batranii, fie ca sunt parinti, bunici sau persoane necunoscute.
Tot timpul ii privim pe cei in varsta precum o povara, un lucru care nu dispare odata sa ne lase in pace. Ii ironizam, ne batem joc de ei prin tot felul de tertipuri. Cum vezi un batran pe strada sau in vreu-n mijloc de transport prima intrebare care iti vine in minte este "oare de ce nu a mai stat si asta pe acasa?". Raspunsul poate venii foarte repede daca analizezi putin felul saracacios in care este imbracat, hainele care miros un pic a aer inchis si naftalina. A plecat sa isi faca cumparaturile din locurile unde a auzit ca sunt mai ieftine. Desi stau cu sanatatea in pioneze, multi dintre ei cauta chilipirurile, nu pentru ca sunt zgarciti ci pentru ca nu au resursele financiare necesare sa traiasca de la luna la luna. Mereu ii blamam ca cer pensii mari si noi ca oameni muncitori trebuie sa le platim partea noastra din salariul atat de greu agonist. Stand mai bine sa ma gandesc eu pe langa salariu il mai am pe tata care ma mai sponsorizeaza din cand in cand, precum Becali pe cersetorii care ii spala parbrizul, o mai am pe bunica ce imi mai indeasa in buzunar pe ascuns cateva sute de mii de fiecare data cand ma duc acasa.Ma gandeam cand o sa fiu pensionar cine o sa imi mai dea aceste mici cadouri care de cele mai multe ori ma scoteau din rahat? Raspunsul a venit fulgerator:NIMENI!
Daca mergi o jumate de ora prin centru pe jos poti sa ai sansa sa vezi oameni pentru care NIMENI este un cuvant care ii insoteste de ani de zile. Batrani care nu au ce manca, nu au unde dormi. Pe ei cine oare ii ocroteste din moment ce noi, tinerii pe care ei i-au cresctut si educat ii privim precum niste curiozitati in lumea dominata de cluburi, distractii si masini scumpe?
Este vina noastra ca au ajuns in aceste conditii. Noi, noua societate i-am dat la o parte precum un aparat electrocasnic iesit din garantie. Nu vedem, Nu auzim.
