De astazi am sa incerc in fiecare zi sa captez cat pot eu de bine povestea obiectelor uzuale din viata noastra. Ne inconjoara mereu dar nu stim niciodata ce oare ar putea sa ne comunice in caz ca ar prinde viata.
Uitandu-ma pe birou parca nu pot sa incep decat prin povestea telefonului meu sau mai bine sa il las pe el sa spuna ce are pe suflet.
Salut, eu sunt Nokia 95 si sunt unul din telefoanele lui Robert. Am aterizat in mana lui acum cateva lui dupa o excursie din Spania pana pe meleagurile romanesti. Ce as putea sa zic? Am o viata relativ linistita desii mai sunt bruscat si indesat mai tot timpul in buzunare stramte. Nu va ganditi la prostii, Robert e putin mai plinut si il strang hainele. Mi-a cumparat acum cateva zile o husa dar ma strangea teribil de tare si ma gadila la butoane si parca innebuneam si ii trimiteam mesaje goale preietenului meu, LG, din geanta lui Georgi(o iubesc si eu nu numai Robert). Dar acum dupa toata povestea cu mesajele, stapanul meu, m-a lasat gol, nu mai am voie sa mai fiu imbracat cu nimic.
Ce sa zic, arat bine asa pe principiul si am si bateria buna. Ecranul meu e lin ca fundul unui bebelus si nu sunt nici zgariat pe carcasa. Dar incerc sa ma tunez si eu de cateva zile si nu reusesc. Incearca, sefu sa imi mai puna si mie cateva programe si teme dar nu reuseste de nici o culoare. Ehh, pana la urma poate o sa fiu si eu in rand cu lumea. Pana atunci o sa cant precum un radio in fiecare noapte pe noptiera si o sa imi sperii in fiecare dimineata stapanul cu ceasul meu desteptator pe care acesta il injura printre dinti in fiecare zi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu